vineri, 2 aprilie 2010

Cu zambetul pe buze

Motto:
Viata, poti doar sa o iubesti sau sa nu o mai traiesti


Ciudat lucru viata. Cand esti mic iti doresti sa fii ca ceilalti ca sa te poti antura, apoi, pe masura ce cresti, pe masura ce descoperi lumea, afli ca e okay daca esti diferit, ai ceva special si nu iti dai seama. Problema e ca pana ce afli ca a fi diferit nu e o problema capeti complexe de sine (esti prea inalt, ai, uhm, balcoanele prea mari:D, iti place sa te uiti inca la desene animate la varsta asta s.a.m.d.).

Nu v-ati pus niciodata intrebarea: "Ce as face daca m-as intalni cu mine de acum cativa ani?". Pana nu demult raspunsul meu era ca m-as bate mar pentru cat de fraier puteam fi si naivitatea de care dadeam dovada. Acuma e diferit. Cred ca versiunea mea mai tanara ar vrea sa ma bata daca m-as intalni cu ea...Totusi daca as avea ocazia sa ma intalnesc m-as imbratisa, m-as bate usor pe spate si m-as incuraja inainte in viata chiar daca e greu pentru ca (vorba ceea: "Nasol moment, misto coliva") daca nu faceam chestiile care le faceam, daca nu eram asa atunci nu mai ajungeam in locul care sunt acuma.

Viata e o surpriza, si parerea mea e ca asa ar si trebui sa fie, nu o concep altfel. E important sa o traiesti din plin mai ales la varste fragede cand totul pare posibil. De fapt cu asta se asociaza tineretea, totul pare asa frumos incat crezi ca nu se va sfarsi niciodata, in secret crezi ca esti singura persoana de pe pamant care va reusi sa traiasca vesnic.

Nu cred ca cineva ar vrea ca viata sa fie ca un contract. Te duci la Sf Petru, la Dumnezeu, in fine si faci un contract: "Iti dam atatia ani de trait daca esti cam asa de bun, dupa care pa pa viata". Cat de trist ar fi sa stii ziua in care mori? S-ar duce toata surpriza vietii, ti s-ar duce tot cheful de a trai.

Un studiu a fost facut la un esantion de 1000 de persoane si au fost intrebate daca ar vrea sa stie in avans ziua in care vor muri. 96% au zis nu. Restul de 4% au zis ca ar fi eliberator sa stie ziua. Eu cred ca nu stiu ce spun, pentru ca oricum nu ar avea cum sa stie. Dar daca s-ar putea, daca ar veni doctorul in momentul in care ar suferi de o boala grava, si le-ar zice ca poimaine au sa moara ar fi infricosati.

Nu vroiam sa ajung chiar asa de departe, dar m-am lasat purtat de val...Revenind la oile noastre, cica exista o stiinta in pozitia in care adormim. Uitandu-ma la mine, am observat ca de obicei cand is fericit, adorm cu fata in sus, cu mainile deasupra capului, cand sunt obosit, adorm in cele mai ciudate pozitii, cand sunt trist si emo, atunci adorm lipit de perete, ghemuit si infofolit, cand mi-e dor de cineva, adorm cu perna stransa in brate la piept, cand sunt foarte linistit, atunci adorm pe burta, iar cand dorm cu cineva iubit, adorm cu ea in brate, sau foarte aproape de ea (in caz de e prea cald, sau alte motive), privind-o.

Voi cum adormiti?