Cu ce se mananca viata asta (ca sa nu am indigestie)? Unii oameni, pardon, multa lume, printre care si parintii mei mi-au spus ca cea mai mare satisfactie in viata asta o gasesti in munca. Nu numai asta dar parintii mei au facut din asta aproape un scop in viata. (trist bre :( ). Bineinteles, eu, Gica Contra, nu sunt de acord. Eu cred ca muncid la ce ceva ce chiar iti place iti da cea mai mare eliberare, cand muncesti uiti de tine, uiti de frustrari, uiti de lume. Problema e ca uiti de prea multe (uiti sa te si speli ;)) ), trece pe langa tine toata existenta. Sa va dau un exemplu dintre multiplele ce imi vin in gand acum. Poate multi nu il considerati relevant sau poate chiar ca nefiind un exemplu deloc. Eu cred in schimb cel mai bun, si exprima cel mai bine ce am de zis.
Nu cu multi ani in urma am descoperit World of Warcraft (periculos joc, nu va apucati de el), iar minunata firma Blizzard oferea o luna de joc gratis. Fiind vacanta si eu un mare pierdevara, eu si cu firma Blizzard ne-am indragostit dintr-o privire. Pe zi ce trecea doream sa fac un level si mai mare incercam sa adun itemuri din ce in ce mai bune, din ce in ce mai multi bani, si eram mandru de mine. "Prietenii" care i-am facut in joc ma apreciau si erau chiar bucurosi sa aiba un membru cu asa de multa dedicatie langa ei. Zile treceau. Stateam in fata caculatorului cu o sticla mare de Coca-Cola langa mine, uitam sa mananc, uitam de parinti, uitam de prieteni, eram in lumea jocului. Stateam de dimineata pana seara pe un scaun hipnotizat de satisfactia pe care mi-o aducea jocul si febra musculara la degete, pana cand mama tipa la mine zicandu-mi ca imi distrug viata (a avut si ea dreptate de data asta, nah, >:P).
O luna mai incolo, sculandu-ma de dimineata si urmandu-mi vechea rutina, aprind calculatorul si, stupoare, contul a expirat. Cred ca fata mea de milioane pe care am facut-o in momentul acela explica dezamagirea si uimirea mea profunda. In lipsa de idei m-am dus spre frigider sa gasesc niste mancare comestibila (nu de altceva dar ma saturasem de capacul pixului pe care tot il rodeam). Asteptand sa se incalzeasca mancarea mi-am luat mobilul si am mai golit memoria mesajelor pentru ca saracul telefon nu mai putea inghiti nici unul. In cateva minute telefonul meu incepuse sa faca ca toti dracii. Prietenii mei dragi, plini de disperare, ajunsesera la cele mai scumpe si frmuoase cuvinte. Incepusera sa isi bage toate mebrele pe unde apucau, sa-mi cunoasca mai bine rudele, sa aiba tot felul de fantezii cu mine in cazul in care nu ieseam afara.
Evident ca, dupa ce stomacul meu a inceput sa ghioraie in semn de apreciere ca l-am bagat in seama, multumidu-mi ca nu trebuia sa mai manance plastic cu Cola, am iesit pe usa afara. Iesind afara dupa o luna eram stupefiat de ce vedeam. "Wow, soare! Moama, ce verde e iarba, esti nebun? Uite un caine adevarat! Uite un om!!!". Ziceai ca am venit de pe Luna.
Bineinteles ca puteam sad au exemple si de proiecte (nu de un joc cum am dat exemplu mai sus) pe care le-am facut si am stat aproape o saptamana in fata lui, imbunataindu-l in fiecare zi, dar niciodata nu mi s-a intamplat sa stau o luna total detasat de lume.
Deci ce vreau sa zic prin exemplu de mai sus? In primul rand nu va apucati de World of Warcraft. In al doilea rand nu va pierdeti viata intr-o rutina, nu fiti inchisi la minte. Inteleg ca trebuie sa muncim dar nu faceti din asta un scop in viata. Mai trageti si voi chiulul din cand in cand, facti so voi altceva ce v-ar place sau v-ati dori.
Sper ca articolul asta va convins. Daca nu, atunci sper ca poza sa va convinga :D
