Despre scoala, cu sinceritate, la final (articol scris la inceputul anului)

Niste detalii nu prea mai corespund ca au trecut ceva luni din ianuarie incoa...

Scoala. Ce e scoala din punctul de vedere al unui adolescent? Din punctul meu de vedere scoala este acel loc unde invatam sa ne educam psihicul, sa ne comportam in societate, unde petrecem marea majoritate a timpului, alaturi de persoane la care odata si odata vom ajunge sa tinem foarte mult, este o a doua casa pentru orice elev. Scoala e un loc unde poti socializa in voie, unde inveti chestii pe care oricum le vei uita in vacanta de vara, dar desigur la scoala mai si inveti (sa injuri, sa chiulesti s.a.m.d.) si ceva ce poate contribui la dezvoltarea ta ca individ, cetatean. Iar aici sincer trebuie sa fim mai selectivi, nu tot ce zboara se si mananca adica nu tot ce se preda se si invata.

Sincer eu nu sunt multumit de sistem, nu sunt multumit de metoda de predare, (multa teorie, practica...eh, cu alta ocazie) nu sunt multumit de acest mediu tensionat si pur si simplu vreau altceva. Noroc ca mai exista activitatile extrascolare (cluburi de ecologie, dezbateri, cerc de literatura, muzica etc.). Ele reprezinta ocazia perfecta pentru a pune in practica ceea ce se invata la scoala, de fapt si activitatile prestate acolo reprezinta o metoda de invatare. Desigur aceste activitati (pentru mine) au si alte scopuri decat pregatirea mea practica pentru viitor, dar asta e alta poveste. Si totusi mi se pare normal sa te indrepti catre astfel de activitati, profii cenzureaza materia, orele la care suntem obligati sa invatam nu corespund cu preferintele si alegerile noastre de viitor si de aici se naste frustrarea. Frustrarea duce la stres, stresul la nervi, nervii la neatentie.

Vorbind acuma in particular de scoala si de clasa in care ma aflu si in care mi-am stors creierii ani buni de zile. Noi am beneficiat, din fericire sau din greseala, de cativa profesori intelegatori (nu dau nume) care ne-au inteles frutrarea, au inteles ca noi si cu obiectul pe care il preda domnul/doamna profesoara suntem doua paralele care nu se intersecteaza si o lasa mai moale cu notele si cu atentia la ora sau chiar prezenta.

Dar la celalalt capat se afla si profesori indraciti sau care i-au scapat doctorii din greseala in cap cand erau mici (asta e, se mai intampla) la care cuvantul intelegator nu are definitie in dictionarul lor. Orele la care stai teapan, se scorojesc peretii de plictiseala, te uiti la colegul/colega de banca si ii vezi cu o fata care zice “N-aveam destule probleme si frustrari pana acuma, mai trebuie sa ma uit si in gura (un cuvant nu prea frumos) asta”. Si cam asa am ajuns, intr-o ora de curs (nici nu mai stiu...parca era la fizica) am aflat ca scoala a decazut atat de mult incat ceea ce invatam acolo nu mai coincide cu lumea exterioara si in gandul meu mi-am zis “Ce naiba?” daca scoala e inutila la ce ne mai irosim timpul in acele clase dubioase?! Pana la urma constiinta, inspiratia si seriozitatea m-au luminat “Trebuie si scoala ca asta e viata!“.

Dar scoala nu se reduce numai la ore, mai sunt si pauze, bine meritate cateodata. Majoritatea ori se duc se intalnesc cu iubitul/iubita (daca au norocul sa fie din aceeasi scoala), altii stau la barfe sau spun povesti in clasa, pe drum spre magazin, sau chiar la o tigara. Ce e mai grav e ca unii stau la baie, intr-o atmosfera in care daca ar intra o insecta ar face stop cardiac de la fumul de tigara de acolo. Odata da peste mine si ideea sa ii intreb de ce stau acolo, poate is eu tampit, sclerozat si nu am inteles ideea. Pana la urma ma ilumineaza cineva si imi spune ca sta acolo ca e prea frig afara (pentru informatia celor din Colegiul National Ferdinand I la baie se tine geamul deschis cand se fumeaza ca altminteri nici cu masca de gaze nu ar reusi sa faca fata fumului) . Totusi constiinta imi raspunde ca sunt unii mai fitosi care stau acolo sau poate este un alt anturaj sau ceva de genul asta. Of Doamne si eu am intrat in aceeasi scoala cu indivizii astia...dah, nu are rost sa imi bat capul cu ei.

Bineinteles cateodata (vorbesc serios) mai si chiulim, ori singuri si mergem acasa din cauza lipsei de chef sau frustraii accentuate, ori in grup ca asa e la moda. Iar cand mergem in grup prin diferite localuri: barfim/povestim pe indelete despre toate, absolut toate (si aici vorbesc serios), si facem de toate, in fine, aproape de toate.

Dah...m-a cam luat valul prin unele locuri si voi termina scurt si sec cu o concluzie (nu ma intrebati de unde rezulta): Nu ne place scoala fiindca scoala nu ne place pe noi (Si nu ne ajuta, doar ne incurca).

ZUMZeT - Iubere

Felul de a privi

Banuiesc ca toti v-ati confruntat cu ideea de bine si de rau. Notiuni foarte grele si relative, parerea mea. Inca incerc sa le gasesc o definitie. Eh, eu nu vad lumea numai in alb si negru, ying & yang, bine si rau, chiar daca si asta e un mod destul de bun de a privi lucrurile. Ati citit vreodata un basm in care era numai binele? Daca era bine, era bine fata de cine? Cum definesti raul fara bine? Nu poate exista unul fara celalalt. Noi oamenii privim aceste notiuni intr-un mod absolut, iar in realitate nu se pot aplica in acest mod. In unele situatii nu mai exista ideea de bun si de rau in mod absolut, ele devin subiective, relative la situatia de fata. Sa va dau niste exemple ca sa intelegeti mai bine la ce ma refer.

1. Un preot este capturat in timpul unui razboi si, pentru a-si bate joc de el, militarii il pun sa aleaga dintr-o multime de oameni, de toate varstele, printre care si copii, cateva persoane care sa le execute. Daca nu alege atunci vor omori intreaga multime.

Unde e binele aici? Sa arate preotul cu degetul numai persoanele batrane care sa fie omorate, de parca ar fi Dumnezeu si ar avea drept de viata si de moarte asupra lor sau sa ii lase pe toti sa moara?

2. O mama e insarcinata cu un copil. Stie ca copilul (scuzati cacofonia) se va naste handicapat. Ce sa faca? Sa nasca copilul iar acesta sa duca o viata chinuita sau sa faca avort sa ii taie suferinta?

3. Niste oameni sunt inchisi intr-o inchisoare in niste conditii inumane, degradante, asa de degradante incat unii isi uita scopul in viata si se sinucid. Unuia ii vine o idee, sa zica o minciuna si sa spuna ca in curand vor fi scapati, ca cica a auzit el de nu stiu unde, astfel oamenii din inchisoare vrajiti de speranta au incetat sa mai se mai sinucida. Intamplarea face ca urmatoarea zi chiar au fost eliberati. Deci minciuna e un lucru rau sau un lucru bun in aceasta situatie?

Vedeti in exemple cum notiunile de bine si de rau sunt relative. Dar nu cumva sunt mai relative decat credem?

Sa luam criza economica. Foarte rea, nu? Dar nu e logic? Urcam, urcam si la un moment dat ajungem la o limita. Toate lucrurile de pe lumea asta, pardon, aproape toate lucrurile de pe lumea asta au o limita. Urci asa de mult pana cand ajungi la un prag si trebuie sa cobori. E firesc, nu e nici bine, nici rau (Desigur ca sunt destule alte motive pentru criza, am vazut si eu tot felul de oameni vorbind si tot felul de teorii ale conspiratiei. Dar uitati-va in perspectiva, in trecut, toate popoarele au avut vreme de criza si de cadere in care au mai pierdut si apoi iar de glorie. Iar criza asta nu e prima criza mondiala. Priviti ansamblul).

Daca ai luat o nota proasta nu inseamna ca e sfarsitul lumii, ca esti un retardat. Tu judeci toata viata ta de acum inainte ca fiind pierduta din cauza acelei note? Se intampla. Asta nu inseamna ca esti prost. E firesc, oricui i se intampla, unora mai rar, altora de mai multe ori (dar daca ti se intampla de foarte multe ori esti retardat frate :))...glumeam:D ).

Sau de ce considera unii sentimentul de dor, de nostalgie ca ceva rau, ceva ce ii doare. Jeesh. E firesc! Ce? Nu mai puteti trai, e totul pustiu daca s-a dus acea chestie? V-a disparut scopul in viata? Prin faptul ca va ganditi la acele vremuri sau la acea persoana va creati vise frumoase care oricum nu vor mai corespunde cu realitatea pentru ca lucrurile, sau relatia cu persoana respectiva, nu vor mai fi niciodata cum au fost (poate sa ajunga mai rau sau poate sa ajunga si mai bine:) ). Dar acele vise va creaza placere pentru ca idolatrizati acele lucruri, si, in acele vise se intampla numai lucruri bune, iar lucrurile in viata de zi cu zi nu stau chiar asa. Din cauza asta majoritatea dispretuiti prezentul si nu stiti sa va bucurati de el.

Totul tine de atitudine. Ganditi-va ca exista o banca care va da in fiecare zi o suma de 86400 sa cheltuiti. Tot ce nu cheltuiti trebuie sa dati inapoi la sfarsitul zilei, adica este irosit. Nu-i asa ca ati profita de fiecare ban din acea suma? Ei, aflati ca exista asa o banca. In fiecare zi aveti 86400 de secunde de trait. Profitati de ele la maxim!

Uitati-va in oglinda la inceputul zilei si intrebati-va daca azi ar fi ultima zi din viata voastra atunci ati lasat totul in urma cum ati vrut? Sunteti satisfacut cu ce ati facut in viata voastra pana acuma? Daca raspunsul e nu, prea multe zile la rand, inseamna ca trebuie sa va schimbati atitudinea. Lasati frica deoparte si traiti-va viata asa cum vreti, pentru ca daca nu aveti curajul veti deveniti sclavul, prizonierul ei. Duceti-va la parintii vostri, sau puneti mana pe telefon, si spuneti-le cat de mult ii iubiti, iesiti afara la o bere cu prietenii si distrati-va, luati-va de mana persoana iubita si plimbati-va in parc cu ea, nu o sa regretati.

(inspirat de orele de filozofie si de cateva articole din ziar)

Bobby McFerrin - Don`t Worry, Be Happy