Loving dreams

E dimineata, iar soarele bate asa de puternic incat nu pot adormi. Ma ridic putin sa ma uit la ceas si plin de dezamagire si oboseala ma trantesc la loc, mai aveam mult timp pana ce trebuia sa ma trezesc. Of, asta e viata de facultate, ai atatea chestii de invatat, proiecte de facut, locuri in care trebuie sa fii incat pur si simplu iti distrugi ziua, te stresezi si pana la urma nu mai adormi. Stand in pat acuma gandurile mele imi zboara catre un loc fericit, plin sperante si vise frumoase si planuri de viitor pavate cu cele mai bune intentii.

Prin privirea-mi incetosata observ o fiinta apropiindu-se de mine, cu par lung, negru, ochii la fel de inchisi la culoare, adanci si patrunzatori, cu buze zambarete de un rosu sters. Ma ia in brate si se uita plina de fericire in ochii mei dupa care ma saruta scurt si tandru cu buzele-i moi. Isi intoarce apoi privirea increzatoare iar spre ochii mei si ma mangaie usor cu o mana pe fata dupa care....dispare.

Acuma vad iar camera calduroasa in care stau si soarele care nu ma lasa sa inchid ochii. Totul era doar un vis, totusi parea atat de real, parca inca mai simteam locul in care m-a atins. Ma ridic usor sa ma uit la ceas si vad ca nu au trecut decat 5 minute. Ma pun usor la loc in pat si incerc sa ma concentrez la ea, poate o visez iar...degeaba. Sicitirit, ma scol, nu mai suport ca soarele sa isi bata joc de mine. Ma uit pe geam pe unde vantul adia lin sa ii vad cum razele se reflecta in Dambovita. Afara este o vreme numai buna de plimbare.

Totusi eu nu imi pot lua gandul de la ea si de cum in efemeritatea unui vis a reusit sa ma faca mai fericit decat altii in saptamani intregi. Oare din ce sunt facute visele? Care este scopul lor? Se nasc pur si simplu din ganduri si dupa ce disparem dispar si ele? Dispar la fel cum dispare o persoana dupa ce a murit, si toate persoanele mai apropiate s-au dus si ele? Totul e doar in van, nimeni nu-si va aminti vreodata sau le vor pasa de ele? Daca viata e si ea efemera la fel ca un vis, atunci de ce ar trebui sa prefer sa triesc in aceasta realitate crunta? As vrea sa fiu intr-un somn vesnic si sa am acest vis la infinit, nimic nu cred ca m-ar face mai fericit. Sau as vrea ca acest lucru sa se intample in realitate, sa se infiripe o iubire, si as exploda cu fericire. Sau as vrea...multe, dar cine sta si asculta aceste randuri fara de glas? Cu siguranta nu persoana in cauza sau cineva care ar putea sa ma ajute. Totul a fost doar un vis iar dupa cum stau lucrurile asa par ca vor ramane...

Korn - Creep

Prefata


Am revenit, dupa o lunga perioada de pauza. De fapt nu a fost pauza, am scris cateva articole in timpul asta doar ca erau pline de ura si nu am vrut sa le public. Am observat ca in ultimul timp am inceput sa devin foarte sentimental in articole iar acest articol nu face exceptie. Diferenta dintre cele care nu am vrut sa le public si acesta e ca acesta imi place, si ca l-am scris cu cea mai mare placere/tristeste.


Inceput si sfarsit...


Azi sarbatoaresc in sinea mea, multe chestii, mai multe chestii decat as fi vrut. Azi sarbatoresc un an de cand am carnetul de conducere. Tot acum un an pe aceasta data credeam ca mi se intampla un lucru minunat insa...m-am inselat amarnic. Dar astea sunt nimicuri, nu sunt nici pe departe motivele ce fac ziua asta atat de speciala. Ce sarbatoresc eu de fapt?

Nu stiu cum sa explic sentimentul asta...pe deoparte am asteptat de foarte mult timp aceasta zi (adica de pe la vreo 8 ani), cu o foarte mare nerabdare. In ultimul timp insa am inceput sa privesc ziua asta cu frica, speram sa nu o apuc niciodata. De ce? Pai intr-un fel de azi nu mai sunt eu.

Azi insa sarbatoresc, simbolic, sfarsitul copilariei mele. E drept ca de la 18 ani teoretic nu mai sunt copil dar pana in momentul de fata am fost tratat ca unul de parintii mei, insa nu mai e cazul acuma. Azi, incepe facultatea si sunt departe de ei. Azi incepe un nou capitol in viata mea, unul care nu as vrea sa il scriu totusi.

In timp ce insir aceste cuvinte pe ecranul telefonului meu, si e azi (1 Octombrie adica), caci e trecut de 12, vad ca prin vis toate dramele, bucuriile, sentimentele pe care ce le-am avut de cand m-am nascut in final oprindu-ma in prezent. Observ totusi ca in mare, nimic nu s-a schimbat. Inca sunt frustrat pe viata (tot nu vreau sa traiesc 100 de ani), inca nu am gasit o bucurie asa de mare in viata asta ca sa merite pentru toate momentele "fucked up", iar fiinta pentru care simt cel mai mult in momentul de fata nu e constienta de puterea ce o are asupra mea. Acea fiinta e visul care ma ajuta sa traiesc momentan, si chair daca sunt la mare departare acuma tot ce imi trece prin minte e ca mi-am luat ramas bun de la ea, si odata cu ultima imbratisare ce mi-a dat-o mi-a alinat orice greutate ce o aveam. Sper totusi cand ma intorc sa transform totul in mai mult decat "vis".

Daca tot am apucat sa fiu atat de deschis in aceasta zi (sarbatoare pentru mine, fac cozonaci :)) ), vreau sa mai zic cate ceva celor apropiati mie. Imi pare rau pentru toate dezamagirile ce vi le-am adus, si va rog frumos nu va puneti niciodata baza in mine (doar daca v-am zis "Te iubesc!", dar e o exceptie asa de rara incat am zis aceste cuvinte unei persoane doar odata in viata), chiar daca v-am promis un lucru. Asa ca, va rog, aveti grija de propia voastra viata mai intai, iar daca sunt si eu pe acolo printr-o coincidenta, o sa incerc sa v-o fac mai usoara...

Eu va urez o viata usoara si mai buna ca a mea, eu ma duc sa fac cozonaci ;)).



Aerosmith - Dream On