6 minute

Imi cer scuze pentru publicarea acestui articol asa de tarziu, dar in ultimul timp m-a lovit o lene acuta:D

E seara acum, nu mai e mult pana la Craciun, is acasa, si nu m-am simtit niciodata mai bine aici. E caldura, e mancare, e liniste...si sunt singur. Ma duc la calculator si dau drumul la o melodie veche ce am ascultat-o o vara intreaga. Intind mana spre pachetul de tigari aromate si imediat mi-o pun in gura si mi-o aprind fara sa pierd vreo rasuflare. Trag primul fum delicios din ea si il tin in mine, sa simt cum imi ard plamanii, apoi il dau afara.

Penibil am mai ajuns, nu pot suporta gustul mortii asa ca il invalui intr-o aroma, sa para totul mai frumos. Totusi pana la sfarsit mai e destul iar eu nu pot sa ma opresc sa nu ma gandesc la ziua de maine. Parca ma vad trezindu-ma dis de dimineata, mergand teleghidat pana la baie, stropindu-ma cu apa rece pe fata apoi uitandu-ma la fata mea molesita, plina de cicatrici si riduri ce timpul mi le-a lasat si de barba ce proeminent imi creste, facandu-ma de 40 de ani parca. Acest chestie ma dezamageste in fiecare dimineata, iar daca dimineata is grabit cu alte treburi si nu ma uit in oglinda, ma gandesc la acel moment...

Nu mai pot fi multumit de mine insumi orice as face. Parca de la un anumit moment incolo viata mea a continuat, fara mine, fara sa fiu eu cel care a facut actiunile. Eu am ramas undeva, ascuns, martor la tot ceea ce se intampla. Problema si mai grava e ca nu numai dimineata ma trezesc cu sentimentul asta. Simt un gol aproape tot timpul...

Deseori mi se intampla sa ma trezesc in camera de camin, brusc si transpirat dupa o noapte de chefuit, cu prea multi neuroni constienti, blestemandu-mi zilele, realizand ce am facut cand am combinat "fericire cu Cola" pentru a schimba filmul.

Totusi unde duce viata asta? Am aflat recent despre un mit, al "Eternei reintoarceri". Ceea ce zice este ca de fapt numarul de atomi in lumea asta este finit, deci si numarul de combinatii este finit (necalculabil de noi dar finit). Drept urmare viata care o traiesc acuma probabil a mai fost traita de n ori si probabil va mai fi traita de n ori, aceleasi ganduri, aceleasi suferinte probabil le-am mai avut in alte vieti si probabil le voi mai avea, o nesfarsita tortura, din nou, din nou si din nou...

Acuma realizez ca tigara a ajuns la filtru iar melodia ce o ascultam se sfarseste. Toate astea au fost 6 minute din viata mea.