Cuvantul, o inventie omeneasca care ajuta fiinta umana sa se exprime. Oare? Ati incercat vreodata sa cititi un text plin de sentimente, si sa il recititi, si iar sa il recititi pana vedeti artificialitatea individuala a cuvantului, a expresiei, goliciunea sensului?
Ti-a trecut vreodata prin minte o idee de perfectiune? De exemplu baiatul/fata visurlor tale sau un obiect: o masina, gadget, ceva, in fine, si sa tot adaugi calitati pana cand iti dai seama ca intra in contradictie cu alte chestii, pana cand lucrul pe care ti-l doresti nu mai e material sau pana cand iti dai seama ca persoana pe care ti-o doresti nu poate fi om?. Asa e natura omului, nu se multumeste cu starea de bine, vrea mai bine apoi nu realizeaza ca vrand asta poate distruge ceea ce are...Dar asta e un subiect pentru alta data, sa revenim la oile noastre, cuvintele.
Pentru mine cuvintele nu prea mai au semnificatie sentimentala, doar stiintifica. Am intors fiecare cuvant pe o parte si pe alta de asa multe ori incat cu greu il mai pot inghiti. Nu mai vad ce semnifica pentru ca aceleasi cuvinte is zise de asa multe ori in asa de multe circumstante, iar pentru fiecare persoana in parte are o alta semnificatie. Mi se pare ca exprima orice si nimic in acelasi timp. De exemplu: De cate ori nu ati auzit pe strada, langa voi pe o banca in parc sau intr-un pub un iubit zicand iubitei “Te iubesc”? Is doar cuvinte. Cand ma gandesc la “a iubi” ma gandesc la semnificatia absoluta a cuvantului. (Ceva in gen: "Cei doi se placeau asa de mult incat au vrut ca iubirea lor sa dureze vesnic. Nu vroiau ca aceasta sa isi piarda din pasiune odata cu timpul, sa se chinuie si sa isi vada trupurile intr-un hal fara de hal la batranete. Ei vroiau sa aiba in minte pentru totdeauna imaginea actuala, a pasiunii, a frumusetii, a iubirii. De aceea au hotarat sa se sinucida impreuna, unul in bratele celuilalt, sa nu plece niciunul vreodata de langa celalalt". Ceva in gen "Love me if you dare", in care cei doi s-au betonat impreuna). Cand cocalarul ala zice vorbele astea prietenei, chiar stie ce presupune a iubi cu adevarat? Mai aud pe unii care ii zic “Te iubesc” noii sale prietene de o saptamana, doua. Iar cand il aud imi vine sa ma urc pe pereti, sa o iau la fuga sa il bat mar pe ala. Persoane ca astea imi distrug mie semnificatia cuvantului “a iubi”. Nu mai exprima absolut nimic cuvantul! Cand aud pe cineva ca imi spune “Te iubesc” imi vine sa ii dau o palma peste bot si sa ii spun "Iesi afara! Dispari din fata mea! Acuma!"... Bineinteles acuma unii o sa sara pe mine si o sa imi zica: dar era un “Te iubesc” nevinovat, inocent. Okay, si cand o placi si mai tare ce ii zici? Te iubesc mai mult decat atunci de cand ti-am spus asta prima oara? Te iubesc mai mult decat ieri?. Pai atunci la inceput o iubeai?
Dupa toata chestia asta iti mai dai seama cat de puternic e sentimentul pe care ti-l zice? Nu era mai simplu sa zici la inceput ca te plac foarte mult, nu as rezista fara tine, am nevoie de tine cum au nevoie pestii de apa sau tin la tine precum...si bagati voi o metafora mirobolanta si pompoasa...Cand spui “Te iubesc” inseamna ca ai ajuns la limita de sus. Mai mult de atat nu se poate. E ca si cum la matematica x-ul a luat dintr-un interval valoarea infinit.
Asta e doar un cuvant, mai sunt destule cuvinte prost definite sau chiar indefinibile, dar "a iubi" mi se pare a fi cel mai folosit, cel mai relevant exemplu dupa parerea mea si un cuvant ce ma apasa si pe mine destul de tare in ultimul timp.
Oricum cuvintele mi se par goale si extrem de limitate in capacitatea lor de a exprima ceva. Ce, voi puteti explica fidel in cuvinte trairile interioare, sentimentele sau limba inimii voastre? Daca puteti, va rog contactati-ma....Simbolurile acestea care imi sunt date sa le folosesc, adica cuvintele, de fiecare data mi se par prea puerile, goale, insuficiente pentru a exprima ce simt de fapt ori exprima asa de mult incat mi se pare scarbos de-a dreptul. De mult vorbele nu prea mai inseamna o fapta pentru mine. Sentimentele le judec dupa actiuni, nu dupa vorbe.
Probabil va dati seama acuma de ce am inceput cu articolul asta. E o forma de a ma scuza pentru ce voi scrie in viitoarele articole. Bineinteles ca voi incerca sa exprim sentimente, numai ca nu vreau ca voi care imi cititi blogul sa va formati o perceptie gresita asupra lucrurilor pe care vreau sa le scriu. Nah...sper sa va placa blogul meu si sa gasiti chestii interesante.
Red Hot Chili Peppers - Melancholy Mechanics
welcome, dog, in lumea bloguielii :)
RăspundețiȘtergereDe unde stii care e limita fiecaruia de a iubi? Am azit pe multa lume zicand : "La varsta asta nu stii ce e aia iubire ! " Da poate nu stiu dar cred ca fiecare iubeste in felul lui, pana si un copil de 3 ani iubeste, desigur in alt mod dar nu poti spune ca nu isi iubeste parintii! La fel orice alta persoana poate iubi mai intens sau mai puieril, unii dorind sa-si exprime sentimentele doar prin vorbe iar altii doar prin fapte. Asta nu tine decat de optiunea fiecaruia...
RăspundețiȘtergerePai aici e problema, multi nu fac diferenta dintre a tine foarte mult la o persoana si a iubi. Nu ma indoiesc ca unii copii tin mult la parintii lui, iar unii poate chiar isi iubesc parintii, dar exista o diferenta intre a iubi si a tine mult, destul de mare dupa parerea mea. Mie imi displace ideea folosirii unor cuvinte puternice precum e "a iubi" daca e spus nesincer si daca chiar nu stiu ce presupune. Atata tot.
RăspundețiȘtergereBuna :-)
RăspundețiȘtergereMi-am permis sa iti scriu si eu o parere in legatura cu acest articol,in principal cu tema "iubirea...iubirea din ziua de azi".Sunt de acord cu tine ca in ziua de azi, unii nu mai stiu sa pretuiasca cu adevarat sentimentul "te iubesc" si uneori il spun prea devreme iar apoi...cand simt cu adevarat acest lucru,nu mai au ce spune...
Intai vreau sa scriu ce inseamna pt mine cu adevarat acest sentiment,desi ea nu are o definitie caci nu are culoare,miros,iubirea este Iubire! Este o simtire,o daruire,o simti o resimti,este acel sentiment care ne incearca pe toti cel putin o data in viata si e ceva ce nu poti s-o descrii in cuvinte caci ea mai bine spus,se simte!Este ca un cantec al sufletului mereu prezent nu il vezi dar stii ca este acolo,iar daca la randul tau esti iubit poti spune ca esti fericit.Magia momentului este in noi 2,doar asteapta sa fie eliberata si sa exploatezi pentru ai da un sens acestui moment si sa-l mortalizezi ca fiind momentul ce iti schimba viata,ce iti ofera puterea de ai da vietii tale un nou sens mai puternic,mai frumos, mai real si mai magic.Scopul iubirii(ca sa pot spune asa)este sa te faca sa crezi si sa fi constient ca doar prin acea persoana iubita iti poti umple golul imens din suflet.
E destul de frumos sa privesti oameni in varsta tinandu-se de mana,prin parc si sa vezi ca iubirea chiar poate sa dureze o viata intreaga si poate sa continue si dupa dar insa iubirea in ziua de azi e cam uitata caci oamenii sunt mai preocupati de cariere,de partea materiala a vietii.Cele mai multe casatorii au la baza motive mult mai importante decat acest sentiment fara rost.Poate acesta este motivul pentru care mai toate se termina printr-un divort.
De ce nu mai au oamenii in ziua de azi puterea sa lupte pentru sentimentele lor, pentru iubire?Azi oamenii renunta atat de usor la iubire. In goana lor dupa bani, preocupati de cariere,uita cat de frumos e sa strangi in brate fiinta ce o iubesti,uita cat de frumos e cand adormi cu capul pe inima persoanei iubite.Sunt sentimente care nu se compara cu nimic,care nu vor putea fi niciodata inlocuite,nici cu un cont de nu stiu cate sute de mii de dolari,nici cu orice altceva ce tine de partea materiala. Sunt sentimente care nu vor putea fi niciodata cumparate.Pste cativa ani isi vor da seama ca sunt realizati din punct de vedere material dar...se vor trezi ca sunt singuri,ca nu au langa ei persoana care ar fi mers pana la capatul pamantului pt ei doar daca ar fi lasat.Privind in urma isi vor aminti de persoana care a incercat sa fie alaturi de ei,de persoana careia i-a spus "pleaca"chiar daca sufletul ar fi spus "mai stai",din cauza ca ar fi stat in calea realizarii pe plan profesional,sufocandu-te probabil cu iubire. Cate persoane n-r vrea in acel moment sa dea timpul inapoi,sa mai stranga o data persoana iubita in brate,macar o data.Cate persoane nu ar renunta la tot pentru tot ce au avut si nu mai au cum pentru ca asta a fost alegerea lor,pt ca intr-un anumit moment al vietii au considerat ca e mai bine sa aleaga ei pentru doi si au ales gresit.
In ziua de azi oamenii nu mai stiu sa iubeasca,sa aiba rabdare,sa se uite in ochii persoanei iubite si sa-i vada sufletul..
Concluzia mea este ca mai important e sa simti ca cineva te iubeste,sa iti demonstreze ca esti tot ceea ce conteaza pentru el...desigur este nevoie si de un "te iubesc",dar cu cat asteptarea este mai mare, cu atat valoarea lui creste si mai mult. Daca ti se spune in fiecare zi "te iubesc", fara sa ti se demonstreze asta,ma intreb oare...mai are vreun rost?Dupa tot ce a fost pana acum in viata mea,prefer sa simt ca sunt iubita,incetez sa mai cred atat de mult in cuvinte.Printr-o simpla privire poti spune un "te iubesc" cu o greutate mult mai mare decat ai spune-o in cuvinte.Sau printr-o imbratisare poti transmite sentimente mult mai profunde decat daca le-ai transmite verbal... depinde si de persoane.
Important e sa nu tinem in noi ceea ce avem... trebuie comunicat prin orice mijloc si celuilalt.