Am primit acuma ceva timp o prezentare powerpoint cu un mod care ar trebui sa imi schimbe viata, sau modul in care reactionez cica (hai nu ma innebuni:)) ). Ce vrea sa zica e ca totul e despre atitudine si aici sunt de acord, dar modul in care o pune mi se pare total aberant: de fapt 90% din vina pentru ce se ti se intampla e vina ta (aici s-a rupt firul), nu am mai putut suporta prezentarea. Am sa comentez pe exemplul dat acolo ca sa intelegeti la ce ma refer:
1. Cand iti scapa cineva, total neasteptat, niste cafea fierbinte pe tine sa te vad eu pe tine cum te abtii sa nu scoti un strigat de durere si sa injuri vreo 10 secunde dupa acest incident. E o reactie involuntara, te doare enorm, nu ai cum sa o opresti.
2. Sa ma gandesc mai bine acuma, cand pricepea mai bine fiica sa nu mai faca data viitoare un asemenea lucru, cand i-l spui cu calm sau cand o mustri? Sa luam alt exemplu: Cand intelege un copil ca nu e bine sa traga de firul de la fierul de calcat, cand ii zice mama lui ca se poate opari sau cand a tras si s-a ars? Cand inveti cel mai bine, cand ai trecut prin experienta sau cand ti-o spune cineva?
3. Fiica incepe sa planga. Aici s-a rupt firul de tot. Na, se mai intampla sa versi ceva din greseala, sa fii neatent, si e VINA TA, tot tu astepti scuze? NU! Ea ar trebui sa isi ceara scuze, asa mi se pare normal, pana la urma mana ei a dat peste ceasca chiar daca a vrut sa nu. Daca nu e in stare sa faca chestia asta atunci cand se va maturiza? Cand o sa ajunga sa isi asume responsabilitatea pentru greselile ei? Inteleg o data, de doua ori esti calm, ca na, pana la urma e fiica ta, e familia ta, dar daca vei fi calm cu ea in continuare va ajunge o rasfatata. Ea in schimb, ce face? Plange si nu is mananca mancarea. Penibil. Cu ce ajuta asta situatia? CU NIMIC. A lasat totul sa o afecteze. Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita, critica e un rau necesar, nu se poate fara.
4. Recunosc ca si tipul are si el o parte din vina, incepe sa urle la sotie, si sa se enerveze. Si el se lasa afectat. De asta e vina atat a lui cat si a fiicei lui, pentru ca au reactionat in acest mod, dar sa il acuzi numai pe el e total nedrept.
Atat am vrut sa spun. Nu am nimic cu persona care mi-a trimis prezentarea, Doamne fereste. Vreau doar sa zic ca exemplul nu e cel ideal.
(Cei care nu au prezentarea o puteti lua de aici.)
marți, 7 iulie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
" Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita, critica e un rau necesar, nu se poate fara. " Da, perfect de acord dar poti critica la fel de bine intr-un mod civilizat, fara tipete, fara sa te razbuni pe oamenii din jurul tau. Ar fi putut sa o faca sa inteleaga fara sa tipe la ea, gandeste-te ca e doar un copil... Ok exemplul poate nu e cel mai bun dar tie nu ti s-a intamplat niciodata sa reactonezi intr-un mod si apoi sa regreti? Daca nu ai patit-o te poti considera un tip norocos...
RăspundețiȘtergere