miercuri, 26 august 2009

Zona crepusculara


Sunt fericit, dar deprimat. Suna ciudat, nu? Ai crede ca cele doua se exclud, eh, uite ca nu. Cel putin pentru mine nu, poate sunt eu mai schizofrenic, cine stie? De fapt starea e ciudata chiar si pentru mine.

Sunt fericit pentru ca totul merge extraordinar de bine, mai bine decat ma asteptam, mai bine decat imi imaginam ca putea fi. Si totusi ajung in zile in care imi zic: "Azi mi s-a terminat norocul, n-are cum sa fie mai bine" si totusi se poate, norocul impinge totul mai departe, imi ofera mai mult decat ma astept, dar probabil si mai mult decat vreau. Am mai avut astfel de momente in viata in care totul imi suradea, totul era mai bine decat orice vis pe care l-am avut si bineinteles nu m-am impotrivit, mi-am zis "Doar nu esti fraier sa ratezi asa o ocazie" si am primit tot ce mi se oferea cu brate deschise. Acuma, istoria se repeta si is foarte sceptic daca ar trebui sa fac acelasi lucruri sau sa renunt. Unii ar zice: "Ti s-a urat cu binele mai? Nu iti place cand ti se ofera totul asa de usor chiar cand ti se pare ca nu meriti si ca nu te astepti?". Uhm, nu e chiar asa. Mi-e frica daca primesc aceste lucruri care mi se ofera, daca accept acest mai bine sa nu pierd de fapt ceea ce am. Mi-e frica ca am sa accept asa un numar coplesitor de lucuri incat nu o sa le mai pot controla, ca responsabilitatea pe care o voi purta ca sa pastrez lucrurile in starea in care sunt ma va depasi si astfel tot universul meu se va prabusi iar. Nu cred ca sunt pregatit sa accept totul cu brate deschise pentru ca momentan nu am conditiile necesare sa pot sustine asa o responsabilitate. Si totusi, daca refuz acum aceste oferte unice, oferte pentru care tanjeam inainte, s-ar putea sa nu ma mai intalnesc niciodata cu ele. Voi trai cu regretul ca nu am incercat, ca poate iesea ceva bun, dar eram prea fricos sa incerc, dar, in acelasi timp, ma gandesc ca nu am distrus nimic, nimic din ce as putea regreta mai tarziu ca am distrus si ca am lasat lucrurile intr-o stare relativ buna care va mai lasa loc din nou unor asemenea oferte unice. Orice as alege e posibil sa raman cu un regret, iar asta ma deprima. E trist faptul ca mi se ofera, ca as putea avea totul dar nu stiu daca e bine ce fac. E foarte dificila pentru mine dilema asta si nu stiu ce sa aleg, asa ca, va las pe voi, cititori ai acestui articol si al acestui blog, sa comentati, sa raspundeti in locul meu in fata acestor intrebari.



Air - All I Need

Un comentariu:

  1. "Frica infrange mai multi oameni decat orice altceva pe aceasta lume."(Emerson) -asadar, lasa teama! E firesc sa ai anumite indoieli atunci cand trebuie sa alegi ceva, sa balansezi "oferta" si sa incerci sa gasesti cea mai buna solutie. Dar daca privesti cu teama ceea ce urmeaza, ceea ce s-ar putea intampla, pornesti cu stangul si nu cred ca asta iti doresti. Succes! Alege ce simti. Iar daca o sansa pe care o crezi unica ti se ofera, nu o pierde! E posibil sa nu mai existe o a doaua oara pentru ea. numai bine, radule!

    RăspundețiȘtergere